Nu vreau să fiu altcineva

Azi am citit un post care mi-a amintit de momentele  în care mă gândeam la “nemurirea sufletului”. În ultima vreme m-am gândit mai mult la mine, am încercat să mă “cunosc”. Şi asta molipsită de prietene apropiate care analizează în detaliu fiecare cuvânt, fiecare întâmplare din viaţa lor. Şi am observat că le place să întoarcă o problemă pe toate părţile. Eu nu fac deloc aşa. Eu acţionez pur şi simplu, iau lucrurile exact aşa cum mi se întâmplă însă m-au cam molipsit fetele astea. Ia uite mă, ce chestie!

În mare nu ştiu foarte multe lucruri despre mine, prefer să-i întreb pe cei din jurul meu cum sunt. Şi îmi spun fără să mă menajeze. Îi întreb de prima impresie lăsată. Aproape toţi îmi spun că prima impresie mă clasează undeva în rândul fetelor plictisite de tot, deloc impresionabile şi un pic fiţoasă. Apoi când ajung să mă cunoască îşi dau seama că nu sunt deloc aşa.

Când eram mică voiam să fiu altcineva înainte de examene importante, teze, lucrări etc. Îmi ziceam că ce tare ar fi să fiu în liceu când urma să am examenul de capacitate. La prima sesiune voiam să fiu în generală, fără stres. Apoi mi-am dat seama că nu e bine nici în generală să revin, după aia iar dau peste examenul de capacitate. În niciun caz nu prea era bine. Erau singurele situaţii în care voiam să fiu altcineva. Niciodată nu am vrut să fiu altă persoană, nu m-am visat la Hollywood, nu m-am visat într-un bmw (recunosc, un seat roşu da…al meu, doar al meu), nu m-am visat cu picioare lungi, nu m-am visat lângă Brad Pitt (decât lângă un brunet cu fund bombat) , nu m-am visat nici măcar în rochie de mireasă ca alte prietene ale mele. Ştiu doar că trebuie să fie simplă, crem, volane şi corset perfect. Iar el în niciun caz cu tenişi şi costum în dunguliţe. (am văzut asemenea ginere, jur)

Oricât de plăcută sau de neplăcută a fost viaţa mea până acum, nu am vrut niciodată să fiu altcineva. Probabil şi pentru că în final, din orice întâmplare păstrez în suflet doar lucrurile frumoase. Nu uit persoanele deosebite pentru mine, nu uit zâmbete, nu uit îmbrăţişări. Pentru mine doar atât contează. Chiar dacă uit anumite detalii fără să vreau. Chiar zilele astea cineva îmi reamintea detalii drăguţe de la începutul unei relatii. Uitasem tot şi nu-mi venea să cred. Asta sunt, nu pun mare accent pe anumite detalii.

Mi-am amintit. Să spun şi să nu fiu ipocrită. :)) Am visat că pocneam un tip cu atâta plăcere direct în ochi. Şi mi se pare că exersam şi parcarea laterală pe el în visul ăla. Ce dulce!